Pictez…

Doar ganduri si vise intruchipate in chip frumos se renasc in mintea mea… Pentru ca “acea” atentie pe care mi-o acorda era transfigurata intr-o clipa inedita, traita cu intensitate, si fara scame deranjante…

Acum nu fac altceva decat sa inghit in sec acele franturi pe care mi le trimite realitatea, sa observ ca nu sunt decat o piesa buna de schimb, permutata in mii de feluri de acelasi utilizator… Acelasi “utilizator” pe care il doream maruntit de timp, pentru a-mi repara cicatricea adormita pe suflet…

De ce spun ca “pictez”? pentru ca eu singura creez acele imagini imbibate in ulei rafinat, pentru a permite o buna alunecare in timp. Si cand am gandesc ca s-a rincezit  sub ochii mei timpul meu, acel timp dedicat doar tie… Dar nu se merita, pentru ca de data asta am “pictat” haotic si urat, incat mi-e si greata de acele picturi… O repulsie nebuna ma domina si mai pot schimba nimic , posibil ca nici nu-mi doresc sa schimb trecutul, ci eventual voi slefui ceea ce e “ridat”.

De acum e un subiect incheiat acel “el”, pentru ca EU nu mai pot oferi sucul dulceag al unui rasarit de soare…

Mi-am epuizat acea energie de a servi indiferenta la ore matinale, de a trece cu privirea prin cearsaful “dumitale”… Esti liber sa alegi de acum, gandul meu nu te va mai bantui ! vei simti cum e sa fii prins intr-o cusca de reptile , fara arme, fara zambet, fara implinire!

Placearea…

Placearea… e de partea mea…

Tind sa cred ca spontaneitatea e cea mai accesibila, doar ea ma poate face sa vibrez in orice moment, te poti lovi de lucruri interesante si palpabile, fara a fi ranite de trecerea timpului…

AM savurat fiecare clipa din vacanta, alaturi de cei dragi, mi-am imbatat corpul cu parfumul oamenilor, mi-am rasfatat simturile cu “picaturi” de senzualitate, am admirat tentatiile exotice…

Cuvintele s-au racit pentru mine, au devenit imune la simturile mele profunde, si nu mi-a ramas decat sa pasesc in alta lume, unde am putut dansa in valul de caldura inabusitor, sub ochii involburati a oamenilor efervescenti… Acum nu vreau decat sa dansez, sa eman in jurul meu acea energie pozitiva, sa fie absorbita instantaneu… Cei drept, am avut parte de momente foarte placute in ultima perioada, unele peste asteptarile mele, dar prefer ca amintirile mele sa le pastrez virginitatea pura si neatinsa de nimeni…pentru ca doar asa  sunt vii si explozive in mine… ACUM pot spune ca sutn degajata, ma simt “pura” in interior, fara reprosuri sau resentimente…nu mai imi ramane de facut decat sa pulsez naturalete in jur…

Ceea ce detin nu imi poate fura nimeni…:)

Reacţii “dulci”

Te plimbi rănit pe străzile gri,
cu sentimentele lovite de vânt,
cu situaţii de rutină pline cu scrum,
fără vise, fără perspective,
fără pic de limpezire…
Nu am cuvinte de vândut,
nici plăcere de oferit,
dar atitudinea e în floare
mentalitatea e premergătoare,
fără clipe de uitare…
Îmi vindec trupul de vânătăi,
acele vânătăi cauzate
de vorbe “dulci”,
dar în esenţă
gustul amărui
e prezent printre picături reci.
Renaşti, te ridici, ignori, fugi,
plângi, zâmbeşti şi muşti…
muşti cu poftă iluzii de moment,
le simţi aroma efervescentă,
euforică şi extaziată de
acea otravă din suflet,
care zace în pântec..
acel pântec gol,
umplut cu nămol,
macabru vorbind,
sunete ţipând,
mă procreez în al tău sânge
închegat în vene,
congelat de bani, sex şi plăcere…

Ştii deja…

Ştii deja… mă joc prin viaţa ta…

Azi zâmbeşti aiurea la mine, mâine te consideri “adorabil”, în dimineaţa următoare îţi alungi somnul cu parfum de femeie, iar seara îţi cauţi o “pizdă” la vedere…

Farmecul tău l-aş inhala în orice moment, chiar dacă oboseala mă scoate din transă, pe când tu… îţi scapă printre degete ” cheia ” de rezistenţă, fără să aluneci pe drumul cel bun…

Vacanţa se şterge uşor, e deja îmbibată în buretele timpului , pe când starea mea de spirit stagnează şi mai primeşte un “hop” când se iveşte ocazia… Mă mişc încet, încet şi fără să-mi pese, de el, de el, şi de el… De ce? Pentru că locul meu nu e AICI, tocmai de aceea voi “trage” pe nas firul vieţii şi-mi voi schimba “tabieturile” de dimineaţă… Uzura dăunează în cazul unor persoane, deja scoate la iveală toate “resturile” sufletului nereciclate… şi tocmai asta fac… extrag toate “firmiturile” sufletului şi le arunc pe geam, la 8 dimineaţa, când fumul de ţigară pluteşte deasupra noastră… Tu ameţit de senzaţie, îţi legi mâinile la spate şi laşi să curgă sângele în tine…

Eu te las, în propriul clocot!

Fierbere plăcuta!

Şi-mi iau rămas bun…

Viaţa chiar e frumoasă… Lucrurile simple şi plăcute curg de la sine… Chiar dacă   e “sofisticată”, nimic nu e atât de relevant ca sentimentul, vibraţia vie din sinele nostru… Te trezeşti buimac de căldură, ziua sireată îţi face cu ochiul, porneşti la drum ca un zombi în călduri şi te amuzi de toate ideile tâmpite ce-ţi invadează interiorul… Nu trebuie să pui in aplicare ceva anume, nici să fii sub efectul unei temeri, ci doar inspiri adânc, te concentrezi asupra timpului din prezent si arunci toate hârtiile din jurul tău, te dezbraci de tot ce-ţi sufoca trupul, ţipi energia din tine, îţi faci ultimele retuşuri şi te bucuri de ce e lângă tine, in tine, aproape de tine… M-am săturat de atâtea inhibiţii, nu mai imi lovesc corpul de fel si fel de persoane arogante sau indiferente, ci eventual voi trece prin ele…la propriu si la figurat… Chiar dacă voi fii “etichetată”, nu e problemă, eu ştiu să-mi şlefuiesc comportamentul şi să maă schimb intocmai cum imi este cel mai bine… In cel mai scurt timp voi pleca, voi lăsa acele rămăşiţe să-mi ducă dorul, aşa puţin câte puţin… Mâine va fi la fel… Dar un singur lucru va fi diferit, şi anume că Ştefy va fi translucidă cu lumea…Neobijnuit de ciudat să-ţi laşi gândurile in trecut şi să treci la etapa următoare… Zic etapa următoare? Da,pentru că numai aşa cărămizile de bază se aşază treptat pe umerii mei goi… goi şi bogaţi cu binecuvântare… Am plecat, frumoasă lume!

Acum pe bune, viaţa chiar e frumoasă!:X

Chiar te ţine? :))

Acum e timpul şi pentru “vremuri” mai strălucite… Timpul se scurge încet, aşa cum privirile unor figurine se pierd prin mine… Shoccc! M-ai ochit! Te intrebi cine e “tipa” asta focoasă, cu umărul gol, fără pic de jenă, dezinvoltă… Al dracului privire numai înspre ea se îndreaptă… Ce-i drept observi o schimbare… chiar e o MARE schimbare… Tocuri înalte, putin stil, fără machiaj, cu zâmbetul pe buze… ce mai vrei? Uimit de o nouă înfăţişare, de o nouă abordare… Caracterul mai este acelaşi? Posibil că da… Dar…privirea ei îţi spune ceva… Nu mai vrea acel “joc” tâmpit, nu mai vrea plăcere la minut… Ci poate extaz, dans, distracţie, la intensitate maximăăăăă…
Asemeni bateriilor, corpul bărbaţilor îşi epuizează energia pe nimicuri, pe felii de lămâie şi buze rupte… rupte dintr-o fâşie de piele aspră… Deşi poate mintea mea e “plină” de evenimente explozive, îmi savurez “fructele” exotice în miez de noapte, dimineaţa, ziua…oricând … atunci când trupul meu e insetat de acea răcoare nebună… pe care o poate oferi un cocktail… Clipele se şterg, eu îmi şlefuiesc imperfecţiunile, tu aştepţi… Aştepţi ziua când vei trece prin mine… Ce-i drept aşteaptă mult şi bine… pentru că ceasul e cam mofturos la ora asta şi doreşte o reînnoire… Chiar te ţine??

Tabloul mintii…

Ce-i drept… FERICIREA ma arde…ma doare…EA chiar nu doarme… Ci ma pandeste pe la colturile unor strazi frumos luminate… Clape de pian prelinse in sunete, timpul tic-tac isi face jocul de noapte, barbatii isi clocesc privirile in departare… Eu, cu un brat de lalele in mana, cu gandurile curate, simte vibratia verii… acea vibratie ce se scutura cu intensitate mare la fiecare privire subtila a unui corp strain… Imi slefuiesc in detaliu fiecare bucatica din mine,  liniez fiecare forma a mintii intr-o forma ciudata si excentrica, pentru a critica “sufletul” in cel mai oribil mod… Ritmuri alerte, saltarete, colorate, imprastiate pe acea piele transparenta… senzualitatea isi face jocul ei murdar, ascultand cu tandrete rasuflarea pierduta intr-un ton de telefon… Nu e nimic grav, azi te ridici, maine te ingropi, ca si cand ai rupe in mii de fashii o hartie agatata de tine…

Culori, ganduri, clape de pian, sunete, placere si sudoare…

e doar un mic tablou din viata mea….

Halal vacanta…

Oficial vacanta a trecut si pe la mine…. Dar in zadar, pentru ca si azi, si maine ma lovesc de acele oase aruncate in fata mea cu care ma intep in miez de noapte, nici acum nu am scapat de febra “proiectelor” si cum mama masii se mai numesc, cu atata stres, agitatie si nervi de pomana…

Satula sa mai privesc acele sabloane zi de zi, sa ma lovesc necontenit de aceleasi tipare, fara nici o schimbare… “Cei dragi” se evapora sau vor pleca, iar mie nu-mi ramane de facut decat sa plec si eu pe neanuntate… Ca de’! Cine sa-mi duca dorul? doar un gand, doua, care isi mai aduce aminte de un anume favor … si ala e cam sters si fara vreo importanta… Pune tot ce ai de valoare in “caseta” de  dupa gat, si fugi in lume, ca de’, altceva nu-ti mai ramane de facut… Pentru ca , drept vorbind, chiar mi se rupe …:))  Bagajul e aproape gata, nici nu ma complic, fara machiaje, fara clisee, fara masti sau “droguri” de noapte… Ma rup de tot ce e in jurul meu… Ma voi desparti pana si de acele picaturi de culoare, prelinse pe unghiile mele…

Da ce mai conteaza… Imaginatia e doar a mea, nu mi-o poate infecta nimeni…

Răbufnire

Sa-mi trag o palma…. La dracu’! Numai de carpe am parte…. si cand ma trezesc dimineata, deja ma bantuie acel gand ca ma voi lovi si azi de aceleasi fetze palide preocupate de fiinta mea… La dracu’! fac ce fac si ma lovesc de inca o marioneta aruncata in mijlocul camerei… De cand ma stiu, oameni prefacuti tot exista, persoane lingusitoare la fel… Pot sa tip ca o nebuna ca m-am saturat de mutantii ce tot oscileaza in preajma mea? Ce mai conteaza…Lumea, bun sau rau cum esti, tot te va critica in cel mai josnic mod… Cu cat ignor panaramele astea masculine cu atat nu-mi dau pace… si cand vad ca nu-si ating scopul imi adreseaza cuvinte de “mahala”… Mi se rupe de tot ceea ce nu-mi apartine, chit ca sunt nervoasa sau sarita de pe fix, stiu ca atunci cand ajung intr-un camin calduros, cu o ambianta linistita si placuta, simturile se potolesc asa cum setea de placere dispare dupa o noapte de vara… Lucrurile frumoase le pastrez in asternut, persoanele dragi le protejez in al meu gol, “provocarile” le risipesc una doua,fara explicatii, iar oamenii care nu stiu ce e acela bun simt sau respect, ii arunc la gunoi… Nu mai tac, m-am saturat sa “miros” orice jeguri de cuvinte aruncate din gura unor colegi… sau toate glumele de prost gust nesarate… Sa fim seriosi, oricat v-ati etala toate aerele nu castigati decat dispret din partea mea… Ce-i drept unii au uitat ce e acela RESPECT! dar nu e nimic, paharul e umplut deja, si oricat m-ar critica unii sau altii sunt Steffy, nu orice gluma permisibila…Sa fiu al dracului de rea… ca eu tot nu ma voi schimba… buna sau rea, cine ma cunoaste asa cum sunt stiu ca in spatele cliseelor mele se ascunde o personalitate complexa, o combinatie de sensibilitate neatinsa si duritate perisabila, dar bine pusa la punct! Si cu asta inchei… Apreciati-ma pentru ceea ce sunt! Sunt OM si asta spune totul!

Stimul…

Disparitie… usor ma retrag dintr-un cadru fix, expus  in vazul lumii… E timpul sa-mi rasfat simturile cu “placerile si dorintele” mele, fara nici un pic de sustinere din partea unor corpuri desenate cu niste creta colorata… Imi strecor privirea printre crapaturi adanci ale rasaritului, imi rasfat corpul cu naturalete, exclud orice adiere cu praf de cenusa…

Nu mai trebuie sa rad de atatea gesturi inofensive, trecatoare, pe care nu le poti prinde doar intr-o ora rupta dintr-un timp incert… Ambitia imi da putere sa evoluez intr-un chip placut, natural, fara clisee… Intepaturile fine imi dau ocazia sa renasc langa un mulaj decazut… Intr-o zi stiu ca va fi si acel moment cand privirea lui se va indrepta asupra mea, surprins de aparitia mea instantanee, si in timp ce corpul si simturile vor dansa cu atmosfera energica, vei dori sa ma cuprinzi… Poate bautura e de vina, sau amintirile pline de extaz … Nici tu nu stii, preferi sa sectionezi clipele in franturi de viata necompatibile, fara sa observi ca acest joc haotic nu va mai avea loc…

Momentan voi “prelucra” acea masca aflata in vizorul tuturor, trebuie sa egalez balanta dintre trup si suflet, sa-mi slefuiesc mai bine zis aspectul … El e in schimbare… Se “prepara” lent dar bine… Si privirile imi vor tine treaza dorinta de a deveni ceea ce imi doresc cu adevarat… Prind speranta cu mainile, alerg libera printre ganduri pozitive, imi stapanesc setea de sange infierbantat, si ma axez doar pe ceea ce ma avantajeaza… Azi un strop, maine alt strop… pana cand acel tot unitar va fi reconstrruit in intregime…

Si cum ziceam: tu vei fi examinatorul, eu doar un “tablou” cromatic… Vei fi indecis in alegerea culorii, dar acel zbucium va fi mult mai intens cand ma vei “poza” in mintea ta… Iluzie sau mister… Nicidecum! E doar o pura realitate…