Burning…

Ascultam aici, acum… pare un vis împlinit, real, dar…mereu va exista un sâmbure de otravă…
Acum trăiesc un dublu sentiment… “Plecarea” ta m-a întristat puţin si mă atacă tot felul de gânduri pesimiste, apoi a urmat acea discuţie foarte tensionantă cu al meu suflet: <>… care îmi reaminteşte lumea crudă în care trăim…
Ştiu , dragă mamă că prieteni nu există
Şi mai ştiu că şi tu îmi vrei binele…
Dar nu ştiam că acea amăgire născuta în al meu “eu”,
Poate transfigura tăria de caracter în slăbiciune…

O absurditate se concretizează pe zi ce trece în ale mele gânduri… că nu pot plânge, nu pot simţi, nu mai pot… sufletul se cristalizeaza uşor, dar bine… pentru alţii, iar pentru mine…e acel “NIMIC” purtat de-a lungul drumului pierdut… Pesimismul e o urmare a unui optimism absolut…dar în cazul meu pesimismul a devenit chiar acea vena de sânge care ticăie uşor în balsamul crud al sângelui… Nu e înfioratoare descrierea…e pură realitate, e chiar aşa cum ţi se intamplă, pentru că noi…doar noi suntem răspunzători de propriile fapte!
Si când spun “Burning”…
Tu mă priveşti atent, şi mă arunci în puf murdar… ca să nu mă mai comport “inocent”…ci doar să gust în repetate rânduri lumea uscată si ridată…

Good feelings…

Eram la început puţin pesimistă şi temătoare de faptul că nu îmi doream să existe vreo bariera între mine şi “el”…
Doar gândindu-mă la momentul potrivit mă atacă din senin fiorii şi nu îmi dădeau pace… Nu mă mai întreb dacă e bine sau rău… Prezentul din acest moment e ideal pentru a fi eu însumi, fără atâtea scuze şi regrete…

Totul e natural, şi trup şi suflet…
“Arde…uite cum arde…:))”
ACUM mă simt fericită…Sentimentul e greu de descris, îl pot doar simţi… Adulmecă şi tu acest sentiment şi lasă-l să te domine, fi purtat de val…SIMTE!

Împlinire…

Texte de doi lei…Minute pierdute în tren…Haine aruncate în bătaia vântului…Cuvinte siropoase şi oameni xeroxaţi…câteva repere ale unor persoane monotone, care nu ştiu să muşte uşor din propria lor viaţă… Dar asta este doar o mică particularitate a fiinţei umane…şi nu mă surprinde în mod miraculos… Consider că aşa-zisa distracţie din cluburi şi petreceri “perverse” nu completează acel “feeling” profund… dar faptul că mă înfrupt din fiecare experienţă nouă şi inedită mă determină să cred că bucuria de a trăi, vine odată cu plăcerea de moment, cea din prezent…Până şi o cafea bună, servită cu un amic de suflet te bine dispune… Conştientizezi faptul că TRĂIEŞTI, şi asta este de ajuns ca să poţi avea parte de orice aventură de o clipă sau chiar de o viaţă… Mulţi din jurul meu se sterg cu buretele din cercul meu de “suflete speciale”, dar în acelaşi timp apar oameni noi care îţi dă putere să CREZI că eşti ceea ce doresti: O personalitate complexă şi accesibilă tuturor… A-ţi modela gândirea după fiecare individ în parte nu este un chin, ci un exerciţiu al minţii, care te ajută să creşti, să evoluezi frumos, fără inhibiţii şi reţineri… Să priveşti în esenţa lucrurilor, să examinezi orice detaliu… Asta fac! Şi mă simt bine aşa, cu toane bune şi rele… cu muzica bună ce mă stimulează din ce în ce mai mult să fiu eu însumi… Asta e calitatea omului: de a dărui şi de a fi împlinit cu tine insuţi! Vreau să văd câţi dintre cititori sunt în măsură să se regăsească în lucruri simple, nu doar în lucruri complicate şi intortocheate…

Răspunsul îl găseşti în interior…nu la cei din jur! Eu l-am găsit…Şi e prea tare:))

De ai şti ce fac eu…Oh nuuu!…:))

I’m back!

Un weekend plăcut la mare, alături de prieteni noi dornici de distractie şi voie bună…

Priveam în profunzime răsăritul de la 6:45… Razele îmi dădeau putere să adulmec briza mării… Paşi înceti se fixau pe nisipul fin şi umezit de valul înmărmurit al mării… Soarele îmi examina corpul, dorea să mă cuprindă în a lui spice, iar eu doar presăram picături din mare pe corpul meu atins subtil de apa învolburată a mării… Am râs cu toata inima, mi-am umplut sufletul cu plăcere… Am avut parte de momente unice şi inedite…desi “el” nu era… lipsa lui s-a completat cu fumul răsfirat din urma mea şi cu zgomotele haotice auzite în miez de noapte…

Lume târzie, înnecată în cuvinte reci…Numai eu mă scald în valul rece al mării şi mă dezbrac de hainele iluzioniste…

Freedom!

(Briza mării)

Tălpi arse…

Pierdevara…la mare…

Maine voi pleca:X…departe de griji, departe de tine… Plina de culori ma legan in visul meu cald…Si ma schimb in ceva comod, ma lipsesc de acele haine purtate candva pentru noptile “vii” si alerg spre rasarit…

In curand voia auzi bataile valurilor, voi saruta malul marii cu privirea, voi gusta distractia iarasi…

Si voi fi din nou un “pierdevara”:))

Demult asteptam un weekend perfect…

Gone at the seaside:X:X:X

BUZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZ!

))))))))))))))))))))))))))))))))

Nonşalanţă..

Azi am aflat că în curând voi pleca la mare…abia astept să cunosc oameni noi, să inspir un aer diferit de cel infectat din preajma mea…

Şi din nou îmi vine să râd subtil de tine… Atât de slab eşti…se crează o mare discrepanţă între ceea ce ai pretins că eşti si realitate… Dar nu e nimic…Zilele se scurg atât de repede încât te vei preface în fum…Şi iarăşi totul va reveni la normal…

“Eu sunt tot ce tu n-ai…”[de asta sunt sigura...]

Fiori de copil…

O zi speciala pentru toti copiii~1 IUNIE~!

Azi m-am simţit în lumea inocenţei de altă dată:X… Mulţi copii, ce îţi zâmbeau şi care îţi atingeau obrazul fin cu un pupic inocent îţi cutremura tot corpul…

Fiorii corpului mă devorau din clipă în clipă… Acel suras senin şi neatins de praful încrâncenat al micilor îngeraşi îţi umplea acel gol rămas în trecut… Trăiţi-vă copilaria copii neatinşi de păcat! Bucuraţi-vă din plin de tot ce aveţi la dispoziţie…Eu voi privi doar pe acei copii impliniţi sufleteşte şi care îşi trăiesc copilăria…pentru că a mea copilărie nu a existat vreodată…

Dar voi fi bucuroasă să vă privesc pe voi, dragi copii cum vă imbrăţişaţi cu drag inocenţa şi copilăria!

~La multi ani!~