Si clipele se scurg usor… gandurile se aprind, dar se racesc in acelasi timp… Asteptarea ma nelinisteste, si ma stimuleaza din ce in ce mai mult sa-mi doresc acele clipe pe care le vom petrece candva impreuna… O teama incet doreste sa patrunda in mintea mea, dorind sa ma tulbure putin si sa-mi creeze acele ganduri care-mi spun ca usor imi vei lasa mana si privirea in voie, in marea aceasta de oameni fara nici un reper…
…vreau sa-mi reconstruiesc acel tunel, ce ma conduce la tine, cu mici detalii semnificative, vreau sa te simt tot mai aproape, sa plonjam in aceasta atmosfera superba, in care primavara isi descatuseste simturile si frumusetea in fata ochilor nostri…
Si as dori sa ma bucur de aceste zile impodobite cu soare, sa adulmec acel zambet subtil ce se revarsa pe buzele tale, dar distanta opreste orice fir al visului neimplinit… Nu e de ajuns sa iti doresti un lucru, daca nu este si intretinut cu mici atentii, care pentru unii pot fi lucruri aparent banale, dar pentru mine conteaza pana si acel mic sacrificiu … Scriu aceste zale de cuvinte ce se straduiesc sa evadeze din trupul meu sters de atatea amintiri firave si multicolore, si simt cum un nod in piept isi face prezenta… ca si cand totul ar tinde spre o lume haotica, gri, fara un sens…
Mi-ar placea sa-mi indrepte gandurile spre o lume reala, sa pot SIMTI ca nu e doar o aparenta oscilanta, ci e doar o pura realitate…
Trezeste simturile din mine!
